Fii multumit cu ce ai! - 29 Iulie 2013 - "Maranata" Pascani
Acasă » 2013 » Iulie » 29 » Fii multumit cu ce ai!
21:21:54
Fii multumit cu ce ai!
  Povestea noastră se referă la o trăsătură de caracter care se numeşte virtute.
  Andrei era un băiat sărac, dintr-o familie săracă de fermieri. Şi, deşi lucra din greu ca să-şi ajute tatăl la treburi, el totdeauna fluiera sau cânta. Hainele lui erau vechi şi tare peticite. Nici jucării n-avea cu care să se joace, aşa cum aveau alţi copii. Însă, lui Andrei nu-i păsa de sărăcia lui pentru că avea părinţi care-l iubeau foarte mult. Într-o zi, pe când Andrei lucra pe câmp, văzu deodată un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goană cu tot cu şaretă şi nu se mai putea opri. Văzând-o că se apropie, Andrei îşi dădu imediat seama că trebuie să facă ceva ca să oprească caii înainte de a se izbi în bara unui pod din apropiere. Băieţelul sări peste gard şi se propti cu picioarele prinzând primul cal care se apropie de hamuri. Se agăţă de hamuri cu toată puterea lui şi nu-i mai dădu drumul. Era un mare curaj ceea ce făcu-se el. Dacă n-ar fi reuşit să se prindă de hamuri, ar fi fost aruncat sub copitele cailor şi zdrobit până la moarte. Sub greutatea lui, care se balansa de hamuri, caii s-au oprit. Nu mult după aceea sosi şi proprietarul cailor. Când văzu ce făcuse Andrei, i-a zis: 

- Eşti un băiat foarte curajos. Cum aş putea să-ţi răsplătesc fapta ta ?

Andrei zâmbi frumos şi-i răspunse:

 - Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata să mă plăteşti! M-am gândit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii şi s-ar fi lovit, iar căruţa ar fi fost stricată.

 Observând hainele lui Andrei foarte vechi , domnul cu caii zise: 

- Vrei să-mi spui că nu-mi dai voie să-ţi dau nişte bani ca să-ţi cumperi nişte haine mai bune?

- Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasă şi un costum de haine mai bun pentru duminică. Aceste haine sunt bune încă pentru lucru.. 

-Dar vei avea nevoie atunci de ceva cărţi pentru la şcoală, la toamna! i-a zis din nou domnul acela. 

-  Nu, nu cred, multumesc ! Cineva mi-a dat nişte cărţi mai vechi iar mama mi-a lipit foile care cădeau şi cred că le voi putea folosi pe-acelea, zise Andrei. 

-Atunci, nu ţi-ar plăcea să ai o paletă de tenis şi câteva mingi ?

- Nu cred că mi-ar trebui de vreme ce mi-am făcut o minge din ceva lână pe care mi-a dat-o Mama pentru că era prea încâlcită şi veche. Iar paleta mi-am facut-o tot eu dintr-o bucată de placaj. 

Domnul acesta îşi puse mâna pe umărul lui Andrei şi zise: 

- Băiatul meu, acum înţeleg de ce mi-ai zâmbit aşa de frumos când am venit; tu ai învăţat un secret pe care mulţi nu-l ştiu încă - secretul de a fi mulţumit cu ce ai. Îmi dai voie să-tţi spun " Baiatul Multumit”?  

Şi cu aceste cuvinte domnul acela plecă cu şareta şi caii în drumul său. 
Câteva zile mai târziu, o cutie mare veni la poştă în sat cu numele şi adresa lui Andrei pe ea. Domnul de la poştă trimise vorbă prin cineva la fermă şi tatăl lui Andrei veni să ridice cutia. 
Când Andrei desfăcu cutia, găsi o felicitate pe care scria cu litere mari: 
„Băiatului Mulţumit, de la un Prieten Dator, cu multumire !” 

Andrei ştia că această cutie venea de la domnul acela a cărui cai îi oprise. În cutie era un costum nou de haine, o salopetă, şosete, o căciulă călduroasă şi mănuşi, plus o paletă cu mingi de tenis. Când luă haina să vadă cum îi vine, găsi în buzunar şi o hărtie de cinci dolari. 
Ce bucuros era Andrei ! Şi, mergând din nou la câmp pentru a-şi continua treaba, cânta şi fluiera mai plin de bucurie ca niciodată. Şi totuşi, asta n-a fost totul. De Crăciun, o bicicletă frumoasa îi fusese trimisă de noul său prieten.

Iată copii, ce înseamnă virtute : să ştii să faci un bine fără să te aştepţi la vreo răsplată.

Vizualizări: 157 | Adăugat de: Bogdan | Rating: 5.0/4
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]