"Cu pași repezi, către final..." - 8 Aprilie 2015 - "Maranata" Pascani
Acasă » 2015 » Aprilie » 8 » "Cu pași repezi, către final..."
15:55:55
"Cu pași repezi, către final..."

"Nu cred că viața e cel mai mare dar pe care îl primește omul, ci libertatea de a face ce vrea cu ea. Numai că, liberul arbitru este, totodată, și cel mai mare blestem al omenirii.
Dumnezeu nu ține în lesă pe nimeni. Nu intră cu bocancii în sufletul nimănui, nu pune piciorul în prag. Nu-i musafir nepoftit. Dacă nu-L accepți, nu insistă. Dumnezeu nu-i negustor de suflete! El e făuritor de suflete! Nu oferă vieți la reducere. Nici două la 10 lei. Nici nu dă mai multe celui ce face mai mulți kilometri în genunchi sau celui ce stă cu vulturii în vârf de munte.


Ni se dă, deci, șansa de a ne trăi viața după bunul plac. Problema este ce alegem să facem cu șansa asta. Singura șansă! (Foarte foarte puțini oameni o mai primesc pe a doua. Nu îți irosi viața bazându-te pe ideea că ești unul din ei. S-ar putea să ratezi singura șansă de a trăi cu adevărat...)


Nu trebuie să stai musai între patru scânduri, lipsit de vlagă, pentru a fi un om mort. Există și morți care merg pe stradă (unii din ei se dau cu rolele, alții claxonează la semafor), pe lângă care trecem zilnic, cu care interacționăm deseori. Morții se ascund și în spatele zâmbetelor false, ale costumelor Armani, ba chiar dincolo de zidurile bisericilor! Ambalajul exterior trădează rareori cimitirul din interior. Doar dacă îi privești adânc în ochi începi să simți miros de suflet degradat. Și cel mai greu e când îți moare sufletul...


O viață irosită e una în care alergi după plăceri. După bani. După faimă. Viața nu-i ca matematica. Degeaba tot aduni. La sfârșit îți va da tot cu minus...
O viață irosită e o viață petrecută căutând fericirea la capătul pământului, când de fapt ea e la o atingere de mână distanță de noi.


O viață irosită e o viață în care încerci să amâni sfârșitul. Tot fugind de ce va fi, uiți să te bucuri de ce este.
O viață irosită e o viață în care nu lupți pentru nimic de teamă să nu pierzi. În care te lași purtat de valuri, cu speranța că, poate, într-o zi, te vor duce ele la țărmul făgăduinței.


Viața adevărată e o viață trăită pentru alții. O viață în care legi răni, în care bandajezi aripi, în care reclădești ceea ce alții dărâmă. O viață în care aduci bucuria în ochii cerșetorilor, zâmbetul pe fețele scăldate în lacrimi. Idealul în viață e ca pe oriunde treci să lași lucrurile mai bune decât erau înainte ca tu să ajungi acolo.


Un om înțelept spunea că adevărații visători nu sunt cei care visează, ci aceia care-i ajută pe alții să-și vadă visul în podul palmei. Tot așa, cred că adevărata viață nu înseamnă să trăiești căutând fericirea personală, ci căutând să faci pe alții fericiți. Căutând să fii motivul pentru care altul să vrea să meargă mai departe.


Cât timp trăiești pentru alții, viața va curge de la sine. Bogatul a trăit atâta vreme cât a trăit Lazăr. Pentru că datoria lui era să îl ajute pe sărac, să îl întrețină. Chiar dacă el nu a realizat asta. Când Lazăr a murit, a murit și el. Își încheiase misiunea...
Se spune că
adevărata integritate înseamnă să faci ce e corect, chiar știind că nimeni nu va afla niciodată ce ai făcut...


Într-un minut mor aproximativ 107 persoane pe tot globul. Dacă ai reușit să termini de citit eseul ăsta înseamnă că ești mai "norocos" decât alte câteva sute de oameni din întreaga lume. Ție ți s-a prelungit firul vieții; mulțumește-I lui Hristos pentru asta!
O poți face schimbând, mai mult sau mai puțin, scopul vieții tale..."

[Sefora Geantă]

sursa foto : http://nadimaria.blogspot.ro/

Vizualizări: 153 | Adăugat de: Bianca | Tag-uri: ambalaj, armani, visator, matematica, vultur, integritate, Lazar, arbitru, viața, Glob | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]